Vara

Mijloc de iulie…. M-am trezit hotarata sa fac o plimbare prin vechiul Bucuresti. Zis si facut. Sculat din pat, facut cafea, baut cafea, facut dus, imbracat, plecat.

………………………………………………………

Soarele era suficient de puternic cat sa simti ca ti-e cald si suficient de domol cat sa nu-ti termini sufletul mergand pe jos. Cladiri vechi, magazine noi, terase si restaurante…. Doi oameni, pletosi si imbracati mult prea gros pentru vremea de afara, dorm nestingheriti pe bancile unei terase. Doi copilandrii-si descopera emotiile iubirii pe langa ei. Se alearga, se prind, se ciondanesc, se giugiulesc. Dintr-o data, un barman iese din restaurant si ia o tava cu o sticla de alcool si un pahar si le arunca la gunoi. Cum se intoarce cu spatele si pleaca, o batranica arsa de soare, cu batic pe cap si multe sacose in maini, se repede spre cosul de gunoi si ia sticla si paharul, le curata tacticos cu fusta si le pune-n sacose. Multumita, pleaca mai departe. Cativa pasi mai incolo, o familie draguta. El, ea si un carut luminat de chipul vesel al copilului lor. Fac poze si trasnmit gangureli puiului de om. 

……………………………………..

Mai merg putin si aud clopote….. In fata mea, o biserica frumoasa si puzderie de lume. Inca e slujba. Gandu-mi zboara spre tata. Zambesc, ascult, privesc cerul si simt ca parca ma ia de mana si mergem mai departe.

…………………………………………

Un caine sta tolanit sub o masa, cu limba scoasa de-un cot afara. Nu mai suporta caldura dar nici nu pleaca din locurile aglomerate ca sa-si caute o baltoaca. 

…………………………………………..

Caldura mare, mon cher!

Vis ciudat…

Stateam la calculator si cu coada ochiului, parca te-am zarit pret de cateva minute. In frenezia cuvintelor asternute pe hartie, nu am vrut sa ma opresc. Si pentru ca nu mi-ai mai aparut, m-am intristat. Gandeam ca scriu pentru tine si ca o sa revii.

Si, in linistea diminetii friguroase, am inceput sa-ti vorbesc. Imi lipsesti tare mult si mi-e dor sa te aud razand…. Mi-e dor sa-mi spui ca ce fac nu e bine si mi-e dor sa te simt mandru de ceva, orice, din ce fac.

A dat cafeaua in foc. Pret de cateva secunde, m-am gandit ca ti-e porfta sa bei o cafea calda. Am scos si laptele din frigider ca sa torn peste cafea, s-o mai racesc putin. Nu stiu de ce, totul pare atat de viu dar, atat de inghetat.

Am picat pe ganduri, fara sa-mi dau seama ce gandesc de fapt. Si am inceput sa-mi arunc degetele pe taste, fara sa stiu ce scriu de fapt. Mansarda viselor mele este din ce in ce mai greu de vizitat. Si as vrea sa fiu acolo, dar parca nu mai pot intra in ea.
M-am intins pe canapea si cred ca am atipit pentru cateva clipe. Si m-am trezit pentru ca te-am auzit in vis.

Dar, oricat te-as cauta, acum, cu ochii deschisi, nu te mai gasesc…..

MAMA

Prima imagine, primul sunet, primul cuvant…. Toate sunt legate de mama.

……………………………………………………………………………

Nu-mi aduc aminte cand te-am vazut prima oara dar, stiu ca te cunosc de o viata. Nu-mi amintesc cand am spus pentru prima data “mama” dar stiu ca ti-au dat lacrimile. Nu stiu cand te-am suparat prima data dar, stiu ca m-ai iertat. Nu-mi aduc aminte cand te-am dezamagit desi, stiu ca am facut-o de multe ori si ca mi-ai aratat intotdeauna calea cea buna. Inca de cand am facut primii pasi….

Sunt aproape 27 de ani de cand m-ai adus pe lume si, parca de fiecare data ma strangi cu aceeasi caldura in brate.

Mama, te iubesc si vreau sa te am langa mine inca 1000 de ani de acum inainte….

LA MULTI ANI, MAMA!

 

Dor mut….

Fiecare inceput de zi pentru parinti si puii lor arata ca si cand ar urma un eveniment important. Chiar daca este cea mai banala zi, o sa fie intotdeauna cea mai importanta. Cu griji dar si incredere ca puii vor face fata tuturor provocarilor.

********************************************************************************************************************************************

Miros de ceai de musetel cu miere si oua fierte moi, paine prajita, si graba de dimineata. Ei doi, care intotdeauna au avut grija de noi doua….priviri ce parca-si doreau sa ne protejeze pentru intreaga zi si multa incredere ca suntem ale lor si ca vom fi bine.

Drum cu inima stransa spre aeroport. Stiam intotdeauna ce urmeaza. Despartire cu durere de copii, imbratisari si pupicuri multiple. Telefoane de departe cu lacrimi siroaie pe obrajii inca rumeni de copilarie, scrisori interminabile cu povesti de peste zi si …. mult asteptatul drum de intoarcere. Casa plina de bagaje, cadouri dar, cel mai important, noi toti, in formula completa. Si iar, dupa cateva zile, saptamani sau luni, totul o lua de la capat. Incetul cu incetul, ne-am obisnuit. Nu cu dorul, insa….Dorul era acelasi de fiecare data…

Nimic nu este important….si toate grijile, problemele ajung sa fie nimicuri…Dorul, nu se schimba niciodata…Recunostinta pentru ca a fost al nostru si ne-a ocrotit, ramane pe viata…. Iar iubirea….n-o sa se stinga niciodata. Iar cuvintele…de acum sunt de prisos…

Va iubesc, sunteti ai mei si sunteti cei mai importanti pentru mine…..toti trei….pentru totdeauna…

Aside

in the jungle…….

În goana după o viaţă mai bună, suntem obligaţi să facem alegeri ce ne vor urmări pentru totdeauna. Nu, nu suntem de condamnat pentru că ne dorim mai mult şi nici pentru faptul că ne străduim în fiecare zi să ne facem viaţa suportabilă. Nu noi suntem cei ce ar trebui să fie condamnaţi la o sentinţă nedreaptă. Ce ne facem însă cu avizii de putere? Ce ne facem cu oamenii care nu se simt pe deplin puternici decât atunci când îl umilesc pe un altul……

Nu, nu mai este nici trist, nici de neimaginat. Este doar realitatea care ne urlă în urechi în fiecare zi….Este realitatea care nu ne mai lasă să ne facem vise frumoase şi să trăim în lumea de basm pe care ne-am chinuit tare să ne-o construim.

Welcome to the jungle, everyone!!!!!!!

Pe aici…

Mergand  pe intunecatele alei, am auzit pasi in urma mea…Am intors privirea dar, nici urma de fiinta, numai aer, aer cald, amagitor de primavara intarziata…Am continuat sa merg, perfect convinsa fiind ca imaginatia imi joaca iar feste. Dupa inca un minut de colindat pe stradute cu iz vechi si case parca patate de lumina soarelui, am auzit iar pasi in urma mea…

Dieta?!

Dupa indelungi cantariri, cugetari, analize si stres am ajuns la o concluzie…. trebuie sa am un regim de viata mai sanatos, trebuie sa scap de cateva kilograme asa, ca sa ma simt eu bine.

Si uite asa, am inceput sa am o masa de fructe in fiecare dimineata, sa mananc la pranz si, cel tarziu la ora 5, sa mai rontai ceva la serviciu.

Mananc salate multe, am inceput sa pun chiar si otet in salata (yakkkkk, dar am auzit ca e tare bun pentru organism), mai putine dulciuri (momentan nu pot renunta de tot :(((( I am addicted so, incerc s-o iau incet ), daca mi-e pofta de ceva gust pentru ca sunt gurmanda rau si zic ca e mai bine sa-mi satisfac o pofta gustand putin decat sa mananc ca disperata 😛

Am inceput sa mananc din ce in ce mai mult peste, incerc – pe cat posibil- sa nu mai mananc prajeli si beau super multa apa- asta nefiind ceva nou :P:)))

Am ajuns si la Plafar – multumesc Ada :P- mi am luat si crema anticelulitica si acum mai am de luat aparatul minune care-ti “pazeste” spatele cand faci abdomene.

Asadar, am facut toate demersurile necesare pentru o reusita in ale kilogramelor :P:))) Ideea este in felul urmator, rau nu are cum sa-mi fie in ritmul asta dar, daca n-o sa-mi iasa, sa nu-mi sariti in cap, macar incerc 😀 . Zic ca e mai bine sa gandesc asa ca sa nu am o mare dezamagire in cazul in care, in loc sa-mi iau jeansi cu un numar mai mic, mi-i voi lua cu un numar mai mare :))) Nu dati cu parul, omul incearca, daca iese bine daca nu, mai incercam 😀 .

Acestea fiind spuse, va rog sa-mi tineti pumnii, sa ma ajutati cu ganduri bune si sustinere si, vom vedea rezultatele…sper 😛

Previous Older Entries