Stateam la calculator si cu coada ochiului, parca te-am zarit pret de cateva minute. In frenezia cuvintelor asternute pe hartie, nu am vrut sa ma opresc. Si pentru ca nu mi-ai mai aparut, m-am intristat. Gandeam ca scriu pentru tine si ca o sa revii.
Si, in linistea diminetii friguroase, am inceput sa-ti vorbesc. Imi lipsesti tare mult si mi-e dor sa te aud razand…. Mi-e dor sa-mi spui ca ce fac nu e bine si mi-e dor sa te simt mandru de ceva, orice, din ce fac.
A dat cafeaua in foc. Pret de cateva secunde, m-am gandit ca ti-e porfta sa bei o cafea calda. Am scos si laptele din frigider ca sa torn peste cafea, s-o mai racesc putin. Nu stiu de ce, totul pare atat de viu dar, atat de inghetat.
Am picat pe ganduri, fara sa-mi dau seama ce gandesc de fapt. Si am inceput sa-mi arunc degetele pe taste, fara sa stiu ce scriu de fapt. Mansarda viselor mele este din ce in ce mai greu de vizitat. Si as vrea sa fiu acolo, dar parca nu mai pot intra in ea.
M-am intins pe canapea si cred ca am atipit pentru cateva clipe. Si m-am trezit pentru ca te-am auzit in vis.
Dar, oricat te-as cauta, acum, cu ochii deschisi, nu te mai gasesc…..
Csandra1's Blog 