Vara

Mijloc de iulie…. M-am trezit hotarata sa fac o plimbare prin vechiul Bucuresti. Zis si facut. Sculat din pat, facut cafea, baut cafea, facut dus, imbracat, plecat.

………………………………………………………

Soarele era suficient de puternic cat sa simti ca ti-e cald si suficient de domol cat sa nu-ti termini sufletul mergand pe jos. Cladiri vechi, magazine noi, terase si restaurante…. Doi oameni, pletosi si imbracati mult prea gros pentru vremea de afara, dorm nestingheriti pe bancile unei terase. Doi copilandrii-si descopera emotiile iubirii pe langa ei. Se alearga, se prind, se ciondanesc, se giugiulesc. Dintr-o data, un barman iese din restaurant si ia o tava cu o sticla de alcool si un pahar si le arunca la gunoi. Cum se intoarce cu spatele si pleaca, o batranica arsa de soare, cu batic pe cap si multe sacose in maini, se repede spre cosul de gunoi si ia sticla si paharul, le curata tacticos cu fusta si le pune-n sacose. Multumita, pleaca mai departe. Cativa pasi mai incolo, o familie draguta. El, ea si un carut luminat de chipul vesel al copilului lor. Fac poze si trasnmit gangureli puiului de om. 

……………………………………..

Mai merg putin si aud clopote….. In fata mea, o biserica frumoasa si puzderie de lume. Inca e slujba. Gandu-mi zboara spre tata. Zambesc, ascult, privesc cerul si simt ca parca ma ia de mana si mergem mai departe.

…………………………………………

Un caine sta tolanit sub o masa, cu limba scoasa de-un cot afara. Nu mai suporta caldura dar nici nu pleaca din locurile aglomerate ca sa-si caute o baltoaca. 

…………………………………………..

Caldura mare, mon cher!

Vis ciudat…

Stateam la calculator si cu coada ochiului, parca te-am zarit pret de cateva minute. In frenezia cuvintelor asternute pe hartie, nu am vrut sa ma opresc. Si pentru ca nu mi-ai mai aparut, m-am intristat. Gandeam ca scriu pentru tine si ca o sa revii.

Si, in linistea diminetii friguroase, am inceput sa-ti vorbesc. Imi lipsesti tare mult si mi-e dor sa te aud razand…. Mi-e dor sa-mi spui ca ce fac nu e bine si mi-e dor sa te simt mandru de ceva, orice, din ce fac.

A dat cafeaua in foc. Pret de cateva secunde, m-am gandit ca ti-e porfta sa bei o cafea calda. Am scos si laptele din frigider ca sa torn peste cafea, s-o mai racesc putin. Nu stiu de ce, totul pare atat de viu dar, atat de inghetat.

Am picat pe ganduri, fara sa-mi dau seama ce gandesc de fapt. Si am inceput sa-mi arunc degetele pe taste, fara sa stiu ce scriu de fapt. Mansarda viselor mele este din ce in ce mai greu de vizitat. Si as vrea sa fiu acolo, dar parca nu mai pot intra in ea.
M-am intins pe canapea si cred ca am atipit pentru cateva clipe. Si m-am trezit pentru ca te-am auzit in vis.

Dar, oricat te-as cauta, acum, cu ochii deschisi, nu te mai gasesc…..

MAMA

Prima imagine, primul sunet, primul cuvant…. Toate sunt legate de mama.

……………………………………………………………………………

Nu-mi aduc aminte cand te-am vazut prima oara dar, stiu ca te cunosc de o viata. Nu-mi amintesc cand am spus pentru prima data “mama” dar stiu ca ti-au dat lacrimile. Nu stiu cand te-am suparat prima data dar, stiu ca m-ai iertat. Nu-mi aduc aminte cand te-am dezamagit desi, stiu ca am facut-o de multe ori si ca mi-ai aratat intotdeauna calea cea buna. Inca de cand am facut primii pasi….

Sunt aproape 27 de ani de cand m-ai adus pe lume si, parca de fiecare data ma strangi cu aceeasi caldura in brate.

Mama, te iubesc si vreau sa te am langa mine inca 1000 de ani de acum inainte….

LA MULTI ANI, MAMA!

 

Dor mut….

Fiecare inceput de zi pentru parinti si puii lor arata ca si cand ar urma un eveniment important. Chiar daca este cea mai banala zi, o sa fie intotdeauna cea mai importanta. Cu griji dar si incredere ca puii vor face fata tuturor provocarilor.

********************************************************************************************************************************************

Miros de ceai de musetel cu miere si oua fierte moi, paine prajita, si graba de dimineata. Ei doi, care intotdeauna au avut grija de noi doua….priviri ce parca-si doreau sa ne protejeze pentru intreaga zi si multa incredere ca suntem ale lor si ca vom fi bine.

Drum cu inima stransa spre aeroport. Stiam intotdeauna ce urmeaza. Despartire cu durere de copii, imbratisari si pupicuri multiple. Telefoane de departe cu lacrimi siroaie pe obrajii inca rumeni de copilarie, scrisori interminabile cu povesti de peste zi si …. mult asteptatul drum de intoarcere. Casa plina de bagaje, cadouri dar, cel mai important, noi toti, in formula completa. Si iar, dupa cateva zile, saptamani sau luni, totul o lua de la capat. Incetul cu incetul, ne-am obisnuit. Nu cu dorul, insa….Dorul era acelasi de fiecare data…

Nimic nu este important….si toate grijile, problemele ajung sa fie nimicuri…Dorul, nu se schimba niciodata…Recunostinta pentru ca a fost al nostru si ne-a ocrotit, ramane pe viata…. Iar iubirea….n-o sa se stinga niciodata. Iar cuvintele…de acum sunt de prisos…

Va iubesc, sunteti ai mei si sunteti cei mai importanti pentru mine…..toti trei….pentru totdeauna…

Aside

in the jungle…….

În goana după o viaţă mai bună, suntem obligaţi să facem alegeri ce ne vor urmări pentru totdeauna. Nu, nu suntem de condamnat pentru că ne dorim mai mult şi nici pentru faptul că ne străduim în fiecare zi să ne facem viaţa suportabilă. Nu noi suntem cei ce ar trebui să fie condamnaţi la o sentinţă nedreaptă. Ce ne facem însă cu avizii de putere? Ce ne facem cu oamenii care nu se simt pe deplin puternici decât atunci când îl umilesc pe un altul……

Nu, nu mai este nici trist, nici de neimaginat. Este doar realitatea care ne urlă în urechi în fiecare zi….Este realitatea care nu ne mai lasă să ne facem vise frumoase şi să trăim în lumea de basm pe care ne-am chinuit tare să ne-o construim.

Welcome to the jungle, everyone!!!!!!!

Dieta?!

Dupa indelungi cantariri, cugetari, analize si stres am ajuns la o concluzie…. trebuie sa am un regim de viata mai sanatos, trebuie sa scap de cateva kilograme asa, ca sa ma simt eu bine.

Si uite asa, am inceput sa am o masa de fructe in fiecare dimineata, sa mananc la pranz si, cel tarziu la ora 5, sa mai rontai ceva la serviciu.

Mananc salate multe, am inceput sa pun chiar si otet in salata (yakkkkk, dar am auzit ca e tare bun pentru organism), mai putine dulciuri (momentan nu pot renunta de tot :(((( I am addicted so, incerc s-o iau incet ), daca mi-e pofta de ceva gust pentru ca sunt gurmanda rau si zic ca e mai bine sa-mi satisfac o pofta gustand putin decat sa mananc ca disperata 😛

Am inceput sa mananc din ce in ce mai mult peste, incerc – pe cat posibil- sa nu mai mananc prajeli si beau super multa apa- asta nefiind ceva nou :P:)))

Am ajuns si la Plafar – multumesc Ada :P- mi am luat si crema anticelulitica si acum mai am de luat aparatul minune care-ti “pazeste” spatele cand faci abdomene.

Asadar, am facut toate demersurile necesare pentru o reusita in ale kilogramelor :P:))) Ideea este in felul urmator, rau nu are cum sa-mi fie in ritmul asta dar, daca n-o sa-mi iasa, sa nu-mi sariti in cap, macar incerc 😀 . Zic ca e mai bine sa gandesc asa ca sa nu am o mare dezamagire in cazul in care, in loc sa-mi iau jeansi cu un numar mai mic, mi-i voi lua cu un numar mai mare :))) Nu dati cu parul, omul incearca, daca iese bine daca nu, mai incercam 😀 .

Acestea fiind spuse, va rog sa-mi tineti pumnii, sa ma ajutati cu ganduri bune si sustinere si, vom vedea rezultatele…sper 😛

Black Swan

Slabiciunea de a fi, slabiciunea de a ne recunoaste slabiciunile…..Teren fertil si o imaginatie bolnava…

Ce anume ne poate conduce spre linia subtire dintre nebunie si realitate? Cum ne putem controla odata ajunsi acolo si, mai  ales, ce facem?! Traversam sau ne mentinem pozitia?!…

Am vazut astazi un film despre care am auzit vorbindu-se numai in discutiile despre Oscar. Drept urmare ma asteptam sa ma dea pe spate. E adevarat, nu cred ca am un simt critic corect al genului dar, filmul nu mi-a placut si nu a fost deloc povestea pe care mi-as fi dorit s-o descopar in spatele unei ecranizari.

Black Swan s-a dovedit a fi un film departe de gusturile mele in materie. So, from my behalf, thumb down.

S-a reintors iarna….

Dupa cateva zile in care am avut impresia ca se apropie cu pasi repezi si curiosi primavara, m-am trezit dimineata zgribulita printre fulgi mari si grei de zapada care-mi raneau ploapele.

Nu am vrut sa cred ca e adevarat si am tot sperat pana in momentul in care mi-am facut curaj sa ies din casa. Am inghetat dezapezind masina, vantul aproape ca m-a luat pe sus si pleoapele dureau in continuare 😦 .

Am plecat, curoajoasa nevoie mare, spre serviciu. Am reusit performanta de a ajunge in timp util, chit ca am parcurs distanta casa-serviciu intr-o ora si 15 minute :(.

Si ma uitam pe geam si gandeam…e frumos ca ninge, ca totul e alb,ca toti copacii padurii se apleaca si “soptesc” praf alb pe parbrizul masinii, ca parca totul e static intr-o lume in care nici macar cititul nu-ti mai aduce tihna, ca vantul bate cu o muzica aparte si ca aluneci pe jos asa cum o faceai in copilarie, in drum spre scoala.

Dar, daca stau sa gandesc din celalalt unghi, e urat ca ninge, ca e frig de crapa pietrele, ca aluneca masina si se opreste in cele din fata, ca poate din cauza zapezii, nu mai poti iesi de pe strada ta decat cu o maxima sfortare a masinii veche de 9 ani…E urat ca ninge si nu am cauciucuri de iarna si ca se face gheata pe strada din sat ca sa simt si eu cum e la patinoar( ca tot nu am fost niciodata in viata mea- se pare ca de ce ti-e frica nu scapi 😉 ).

Si acum ce fac?! Mai e putin si trebuie sa fac iar drumul spre casa…Deci, cum era? Bine sau rau ca a “reinviat” iarna?! offff

Bilant?! Balanta?! Mai bine nu :P

A mai trecut un an….Si uite asa am ajuns sa ma gandesc iar la vremuri de demult pentru a-mi analiza “progresul”… Si, ce sa vezi?! Am realizat ca degeaba il analizez pe el, trecutul…Important este ceea ce sunt acum si ceea ce-mi doresc sa devin in viitorul apropiat, indepartat.

Trecutul ramane intr-un sertaras pe care-l mai deschizi din cand in cand. Si in nebunia asta in care traim, iubesti sa-ti aduci aminte de mama care te certa ca nu stii sa rezolvi problemele la matematica :), de mama care iti facea ceaiul dimineata si-ti pregatea micul dejun….de maia care te trezea in miros de paine sau placinta proaspat scoase din cuptor :D…..de tata care intotdeauna iti aduce cate un cd nou cu muzica pe care o fredonezi si azi :)…. de sis care te invata cum sa dai cu aspiratorul :))…si tot asa….

In trecut se incadreaza, acum, si anul 2010. A trecut ingrozitor de repede dar nici lipsa nu i-o duc :P. Nu pot spune ca a fost un an notabil din multe puncte de vedere. Atata tot, mi-a adus un pinguin 😛 pe care l-am pastrat bine, il tin in viata si in anul asta nou ce a venit 😀 si sa speram ca si in cei ce vor urma :)….Am ramas la acelasi loc de munca, m-am mutat cu sister in noua ei casa :D, l-am urmarit pe Vladi crescand- mai sunt cateva zile si implineste 1an!!!!- mi-am facut un credit cu care mi-am cumparat prima mea masina 😀 ( matizul fusa cadou asa ca nu se pune:P pentru twingo m-am luptat vreo 3-4 luni ca sa-l obtin), am ascultat muzica in continuare, am citit, am avut concediu, am avut sarbatori, am avut o nunta, doua botezuri si am auzit de multe despartiri. Sper ca anul asta sa fie mai bun pentru noi toti si sa ne faca sa ne dorim din ce in ce mai mult! Eu deja intru in spiritul noului an si las fantomele trecutului pentru a-mi putea cladi noii ani 😀

Sarbatori frumoase am avut in 2010, le astept cu nerabdare pe cele din 2011:D cu toate ca mai am mult de asteptat ma gandesc inca de pe acum la ele cat si la ziua mea, anul asta fac 26 de ani si mi se par multi tare – fara sa ma simt insa batrana 😀

Va pup si va zic LA MULTI ANI! Toate astea pe ritmuri de tango rosiatic, versuri de Alifantis 😀 http://www.youtube.com/watch?v=aodUTyUbV8Q

:*

Pachete trimise :D

Abia azi am reusit sa ajung la posta si sa trimit 2 pachetele cu ce am putut aduna de la mine, de la my lovely sister si de la nepotelul meu scump si drag Vladimir 😀

Am ales sa trimitem pachetele catre familia Stefan din satul Resca, familie ce a fost binecuvantata cu 4 fete si la familia Tanase care are un baietel, Andrei, de 9 luni.

Sper sa reusesc si pe viitor sa mai adun ce pot, cat pot si sa mai trimit cate ceva. Nu va faceti griji pentru taxele postale! Pentru aproape 15 kg am platit 20 ron, o suma mai mult decat accesibila.

Sarbatori fericite to you all!!!!!

Previous Older Entries