Black Swan

Slabiciunea de a fi, slabiciunea de a ne recunoaste slabiciunile…..Teren fertil si o imaginatie bolnava…

Ce anume ne poate conduce spre linia subtire dintre nebunie si realitate? Cum ne putem controla odata ajunsi acolo si, mai  ales, ce facem?! Traversam sau ne mentinem pozitia?!…

Am vazut astazi un film despre care am auzit vorbindu-se numai in discutiile despre Oscar. Drept urmare ma asteptam sa ma dea pe spate. E adevarat, nu cred ca am un simt critic corect al genului dar, filmul nu mi-a placut si nu a fost deloc povestea pe care mi-as fi dorit s-o descopar in spatele unei ecranizari.

Black Swan s-a dovedit a fi un film departe de gusturile mele in materie. So, from my behalf, thumb down.

Advertisement

S-a reintors iarna….

Dupa cateva zile in care am avut impresia ca se apropie cu pasi repezi si curiosi primavara, m-am trezit dimineata zgribulita printre fulgi mari si grei de zapada care-mi raneau ploapele.

Nu am vrut sa cred ca e adevarat si am tot sperat pana in momentul in care mi-am facut curaj sa ies din casa. Am inghetat dezapezind masina, vantul aproape ca m-a luat pe sus si pleoapele dureau in continuare 😦 .

Am plecat, curoajoasa nevoie mare, spre serviciu. Am reusit performanta de a ajunge in timp util, chit ca am parcurs distanta casa-serviciu intr-o ora si 15 minute :(.

Si ma uitam pe geam si gandeam…e frumos ca ninge, ca totul e alb,ca toti copacii padurii se apleaca si “soptesc” praf alb pe parbrizul masinii, ca parca totul e static intr-o lume in care nici macar cititul nu-ti mai aduce tihna, ca vantul bate cu o muzica aparte si ca aluneci pe jos asa cum o faceai in copilarie, in drum spre scoala.

Dar, daca stau sa gandesc din celalalt unghi, e urat ca ninge, ca e frig de crapa pietrele, ca aluneca masina si se opreste in cele din fata, ca poate din cauza zapezii, nu mai poti iesi de pe strada ta decat cu o maxima sfortare a masinii veche de 9 ani…E urat ca ninge si nu am cauciucuri de iarna si ca se face gheata pe strada din sat ca sa simt si eu cum e la patinoar( ca tot nu am fost niciodata in viata mea- se pare ca de ce ti-e frica nu scapi 😉 ).

Si acum ce fac?! Mai e putin si trebuie sa fac iar drumul spre casa…Deci, cum era? Bine sau rau ca a “reinviat” iarna?! offff

Bilant?! Balanta?! Mai bine nu :P

A mai trecut un an….Si uite asa am ajuns sa ma gandesc iar la vremuri de demult pentru a-mi analiza “progresul”… Si, ce sa vezi?! Am realizat ca degeaba il analizez pe el, trecutul…Important este ceea ce sunt acum si ceea ce-mi doresc sa devin in viitorul apropiat, indepartat.

Trecutul ramane intr-un sertaras pe care-l mai deschizi din cand in cand. Si in nebunia asta in care traim, iubesti sa-ti aduci aminte de mama care te certa ca nu stii sa rezolvi problemele la matematica :), de mama care iti facea ceaiul dimineata si-ti pregatea micul dejun….de maia care te trezea in miros de paine sau placinta proaspat scoase din cuptor :D…..de tata care intotdeauna iti aduce cate un cd nou cu muzica pe care o fredonezi si azi :)…. de sis care te invata cum sa dai cu aspiratorul :))…si tot asa….

In trecut se incadreaza, acum, si anul 2010. A trecut ingrozitor de repede dar nici lipsa nu i-o duc :P. Nu pot spune ca a fost un an notabil din multe puncte de vedere. Atata tot, mi-a adus un pinguin 😛 pe care l-am pastrat bine, il tin in viata si in anul asta nou ce a venit 😀 si sa speram ca si in cei ce vor urma :)….Am ramas la acelasi loc de munca, m-am mutat cu sister in noua ei casa :D, l-am urmarit pe Vladi crescand- mai sunt cateva zile si implineste 1an!!!!- mi-am facut un credit cu care mi-am cumparat prima mea masina 😀 ( matizul fusa cadou asa ca nu se pune:P pentru twingo m-am luptat vreo 3-4 luni ca sa-l obtin), am ascultat muzica in continuare, am citit, am avut concediu, am avut sarbatori, am avut o nunta, doua botezuri si am auzit de multe despartiri. Sper ca anul asta sa fie mai bun pentru noi toti si sa ne faca sa ne dorim din ce in ce mai mult! Eu deja intru in spiritul noului an si las fantomele trecutului pentru a-mi putea cladi noii ani 😀

Sarbatori frumoase am avut in 2010, le astept cu nerabdare pe cele din 2011:D cu toate ca mai am mult de asteptat ma gandesc inca de pe acum la ele cat si la ziua mea, anul asta fac 26 de ani si mi se par multi tare – fara sa ma simt insa batrana 😀

Va pup si va zic LA MULTI ANI! Toate astea pe ritmuri de tango rosiatic, versuri de Alifantis 😀 http://www.youtube.com/watch?v=aodUTyUbV8Q

:*

Pachete trimise :D

Abia azi am reusit sa ajung la posta si sa trimit 2 pachetele cu ce am putut aduna de la mine, de la my lovely sister si de la nepotelul meu scump si drag Vladimir 😀

Am ales sa trimitem pachetele catre familia Stefan din satul Resca, familie ce a fost binecuvantata cu 4 fete si la familia Tanase care are un baietel, Andrei, de 9 luni.

Sper sa reusesc si pe viitor sa mai adun ce pot, cat pot si sa mai trimit cate ceva. Nu va faceti griji pentru taxele postale! Pentru aproape 15 kg am platit 20 ron, o suma mai mult decat accesibila.

Sarbatori fericite to you all!!!!!

Sa vina Craciunul, nu doar pentru noi!

Zilele trecute am inceput sa “ma plimb” prin blogosfera. Si, ajutata fiind de blogul Adei :P, am ajuns la LIA.

Lia ne indeamna sa facem un gest frumos si sa aducem Craciunul si in casele celor ce nu au posibilitatea unor sarbatori lipsite de griji.

M-a impresionat post ul ei, motiv pentru care am ales sa-l promovez si eu in speranta ca voi gasi suficient de multi “adepti” pentru aceasta actiune.

O sa cititi mai jos despre ce este vorba:

“Asta e, unii sunt mai norocoși ca alții. Știu că nu sunt cele mai luminoase vremuri, că toată lumea e afectată de greutăți, tăieri de bani, dar mai știu și că sunteți oameni cu suflet mare și cald și că mai ales acum, de Sărbători, vă doriți să faceți un gest frumos pentru cineva care chiar are nevoie.

După cum vă spuneam și de Paște, toți cei din listă sunt oameni cu care eu am vorbit, la telefon, chiar față în față, sau pe mail/mess, le ştiu poveştile şi durerea. Unii sunt oameni simpli, de la ţară, alţii trăiesc dramele vremurilor actuale. Nu cerşesc, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Cu toţii, fără excepţie, vor să muncească, fac nişte eforturi uneori supranaturale pentru a putea aduce acasă la copii o bucată de pâine. Mulţi sunt din zone defavorizate, cu mult şomaj şi multă sărăcie. Şi se bucură enorm pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, nişte conserve, biscuiţi, ceva dulce, un kilogram de mălai, făină, orez, săpun, şampon, pastă de dinţi, tampoane, pampers. Eventual, dacă există, 2-3 hăinuţe potrivite vârstei copiilor.

Fam. Velichea – Bianca are 17 ani și jumătate, suferă de o boală cumplită, amitrofie spinală progresivă, sindromul Kugelberg-Welander și al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14, are nevoie de creme de masaj, medicamente care să-i mai atenueze durerile de mușchi, cosmeticale, dar și hăinuțe sau încălțări. Vicky are 12 ani și e o fetiță superbă, veselă și foarte inteligentă, înaltă și slăbuță. De ele au grijă cu multă dragoste și sacrificii părinții lor. Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credinței nr. 9, Jud. Constanța. Telefon: 0727.275.667/0241.230.317

Fam. Dumitrașcu – Nina Dumitrașcu e o femeie senzațională, o luptătoare și un om deosebit. Are 4 nepoți mici: pe cea mai drăgălașă ființă din lume, Ștefania, o fetiță de 1 an și jumătate, care s-a născut fără o bucată din esofag, operată în Germania cu succes, dar are nevoie de alimentație adecvată, medicamente, hăinuțe; Maria are 6 luni și e o dolofană și o haioasă; Dănuța are 6 ani jumate și e o fetiță tare cuminte, fratele ei Florin care are 9 ani. Dacă vorbiți la telefon cu Nina, poate unul din băieții ei mari ar putea veni în oraș, ca să nu mai trimiteți prin poștă. Oricum, adresa e: com Copăceni, str. Principală nr.963,jud Ilfov, tel. 0763.998.823.

Babalac Alexandra – mama tânără de 20 de ani, slăbuță, 36 la pantofi (si ea poate fi ajutata cu haine), are o fetita de 2 ani jumătate, Denisa. Str. Munci, bloc 5, scara 2, ap 24, Uricani, jud. Hunedoara.

Vasilache Rodica – 3 fete-cucuiete de 11 ani jumate, 13 ani jumate şi 15 ani jumate şi un băieţel de 3 ani. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Și un băiețel de 2 luni (născut în octombrie).Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Moldovan Cornelia – 4 fetiţe de 11, 9, 4 ani si 2 luni (fetita nascuta in octombrie 2010). Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara, Tel. 0732.866.319.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 ani jumate şi 15 ani jumate. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Radu Crenguţa – 2 fete de 4 şi 15 ani, 3 băieţi de: 5 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 9 ani şi 17 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.

Tănase Laura – mama lui Andrei, un bebe de 9 luni care din păcate suferă de varus equin bilateral. Laura îl crește singură și nu îi mai poate asigura strictul necesar. Are nevoie de cărucior, hăinuțe, jucării, ce are nevoie un bebeluș. Tel. 0321300246.

Strîmbu Liliana – are în plasament familial 4 copii, două fete de 16 și 18 ani și 2 băieți de 10 și 12 ani. Băieții suferă de Deficit statural sever prin deficit de GH, Hipotrofie ponderala, Anemie Carentiala SDR Hiperkinetic, și din păcate nu sunt dezvoltați, arată ca niște copii de 5-6 ani. Adresa: str Laborator bl 26 apt 6, Copșa Mică, jud Sibiu. Tel: 0746.494.199.

Ștefan Florina – are 4 fete, școala generală și liceu. Sunt din Comuna Dobrosloveni, tel. 0249530915″

Textul de mai sus poate fi gasit pe blogul Liei, http://liarebelyell.blogspot.com/

Va multumesc anticipat pentru gesturile voastre!

Sarbatori fericite sa avem, cu totii! 🙂

Trezirea de dimineata ;)

Au trecut trei zile in care m-am trezit la ora 6 😦  Da, stiu, e tare trist. M-am trezit la 6 si am ajuns la birou la maximum 8.20. Si uite asa pe la orele 14  max ma apuca un mareeee somn din care cu greu ma trezesc. Nici macar mailurile excesive nu-mi ajuta pleoapele sa-si pastreze unghiul corect si ajung sa tastez din inertie.

Azi declar ca a fost ultima zi cu trezit in zori :D. Si declar si ca nu sunt deloc de acord cu vorba care spune ca “Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge!” This is wrong! Nu ajung departe dar ajung mai repede…spre oboseala si nervi si stare de disconfort 😀 Am zis si nimeni nu ma poate face sa ma razgandesc! 😉

Noroc cu seara trecuta care mi-a incarcat bateriile suficient incat sa rezist pana acum :D. A fost o seara cu iz “vechi”, seara cu lumina difuza, mancare buna, companie excelenta si zambete…multe zambete :).

Multumesc piticu’ :*:*:*:*:*

Au, tampla dreapta doareeeeeee!!!!!

M-am trezit dimineata cu imensa durere de cap si cu privirea “pe jumatate curata”. Abia am vazut gheata de pe parbriz care, trebuie sa recunosc, se asezase intr-un strat considerabil mai subtire decat cel de ieri. Nu am uitat sa iau din casa nici sticla de 2 litri cu apa calda; la sfatul “medicului” am aruncat cu apa calda pe luneta si parbriz, oglinzi si geamuri laterale, hai hop putin cu “razatoarea” rosie din dotare si pam, pam, am plecat spre munca. Liber din calea afara orasul, pe jos niste polei, cat sa ne mai aminteasca de iarna, si am ajuns si la munca. Dupa ce m-am dat jos din masina am simtit ca-mi zboara pamantul de sub picioare si ca ametesc foarte tare. Am urcat, am mancat putin si mi-am zis eu ca o sa treaca curand.

Si uite asa, dupa o pastila puternica, stat in baie, baut apa si luat calciu, mi-am revenit dupa pranz ca asa e frumos. Si de bine ce ma simteam, m-au nervozat si niste strainezi, “colegi de plantatie” si impreuna cu mamika “am pus la cale” maile dragutze pentru asumarea responsabilitatii.

Acum sunt mai bine dar, tampla dreapta ma doare la orice tusit sau stranutat, invartit de cap sau sunet puternic. Nu e lumea ideala dar, macar am capul pe umeri 😛 hihihihihi.

Ma gandesc ca nu as vrea maine dimineata sa stau doua ore sa dezghet masina dar, cred ca solutii ajutatoare nu voi gasi si probabil voi sfarsi prin a face tocmai asta 😀

In sfarsit, vreau sa plec de la birou si mai am ceva de stat, vreau sa dorm, sa reusesc si eu sa ascult muzica pe ziua de azi si sa te aud pe tine :P:D

So, sa aveti o seara frumoasa si linistita :):*:*:*:*

Cine vine la cina?!

Cu pasi mici si siguri se apropie de noi perioada sarbatorilor. Deja am vazut pe Magheru niste tentative de luminite 😛 fara lumina de asta data 😛

Afara se face din ce in ce mai frig, gandurile pentru cadouri deja au inceput, planurile pentru Craciun si Revelion sunt in toi iar cu organizarea timpului stam din ce in ce mai prost :P.

Dar suntem senini si incercam, pe cat posibil, sa ne bucuram de ce ni se intampla 😀 si asteptam cina cu Mosu’ 😀

kiss iu, piticu’ :*:*:*:*:*

Paralel sau nu?!……

Lumi paralele…….poate ca toti traim in lumi paralele…..Si poate ne-am mai intalnit candva…..

Peisaje feerice…..si parca timpul sta in loc……si ne permite sa vedem, in cel mai mic detaliu, tot ce se intampla in jurul nostru….

Sentimente care ne intuneca judecata……Sentimente care ne fac sa devenim “super oameni”……Sentimente care ne incurca sau ne descurca incurcatele cai de care ne lovim…..

Costume din ani “vechi” care ne camufleaza si ne apara de lumea “noua”……Elemente de care ne “folosim” zi de zi…….

Remember the time :D

De cand eram mica, mi-a placut foarte tare muzica 🙂 Ascultam tot ce se putea asculta. Tata era fan Gipsy Kings, stiam versurile pe de rost :D. Mama m-a imbiat cu muzica clasica, o nebunie sa asculti Anotimpurile la maximum, dand cu aspiratorul 😀 – mami, inca am obiceiul asta :P.

Incet, incet, tata a inceput sa ne aduca cd uri originale ale diversilor interpreti ai vremii. Asa am devenit fan Michael Jackson, ajungand sa terorizez pe toata lumea care venea la noi in vizita :P. Cum aflam ca vor fi musafiri in casa, imi luam costumul pe mine :P, palaria, imi pansam degetele- asta a intervenit mai tarziu asa- si dadeam muzica tare pentru a incepe reprezentatia :D. Dansam pana nu mai puteam, efectiv :).

In perioada Ace of Base, eu si sis cantam pe voci :P. Era si normal avand in vedere ca cele doua care cantau in formatia asta erau surori si, culmea, asa ne-am potrivit incat sis canta partea surorii mai mari iar eu cea a surorii mai mici :P. It was so much fun!!!!!!

Apoi a fost perioada The Blues Brothers, in speta melodia Everybody needs somebody :D. Iarasi, sa dansezi cu mine era un adevarat tur de forta 😛 Cu toate astea, atat sis cat si tata ma acompaniau si era tare dragutz :D. Miss those times…

Apoi am primit un cd cu Selena de la tata. Habar nu aveam cine este. Abia dupa ce am ascultat si mi-a mai si zis tata cate ceva despre ea si m-am mai documentat si eu, am aflat ca a fost o super artista. Am ascultat cu placere cd ul de n ori si am ajuns la concluzia ca melodia mea preferata era Techno Cumbia, cum putea fi alta?! 😀

Intotdeauna am asociat momente din viata mea cu anumite melodii. Mi se pare ca este modalitatea in care ma exprim cel mai bine :D.

Si au urmat alte si alte melodii si albume, am incercat sa iau de la fiecare om pe care l-am cunosccut cat mai multe melodii ca sa-mi imbogatesc intotdeauna “repertoriul”. Si acum, daca trece ziua fara muzica, stiu sigur ca ceva lipseste.

So, have fun, listen to the music and make love, not war!

Sa aveti o zi minunata! :*